"Fiecare pas spre tine însuți e un pas spre Univers și fiecare pas spre Univers e un pas spre tine însuți.
Dar armonia se naște când cunoașterea de sine și cunoașterea Universului merg mână în mână într-o simetrie perfectă."©

sâmbătă, 5 martie 2011

O altfel de scrisoare către țara mea

Am primit pe mail un mesaj din acela forward deja celebru „Scrisoare către țara mea” care NU este scris de Alexandru Tocilescu chiar dacă circulă sub această semnătură - gasiți informatia aici (click).

Nu este prima dată când citesc sau aud injurii la adresa țării, la adresa "sistemului", a partidelor, a oamenilor politici, etc., se aud critici mereu dacă deschidem televizorul, radioul sau doar dacă ne acordăm timp să ascultăm trecătorii pe stradă.
E cel mai simplu sa înjurăm, să criticăm, să judecăm. E cel mai simplu lucru. Oricine poate face asta.
Dar cred că a face asta nu înseamnă decât să facem exact ce fac ei (cei judecați în scrisoarea-mesaj citată) aproape sub aceeași formă. E un "război" care, dus în acest mod, NU se va termina niciodată.
E un război fără învingători, e unul doar cu învinși.
E ca o oglindă ce produce mereu aceeași reflexie, una care mereu ne întoarce ceea ce emitem.

Dar oare nu am facut asta de secole, de milenii? Nu e vizibil rezultatul? E lumea pe care o vedem peste tot în jurul nostru, la tv, la radio sau pe stradă = oameni din ce în ce mai închiși, mai înstrăinați de semenii lor.
Ce-ar fi să încercăm și altfel? Alfel decât am facut de o istorie întreagă, altfel decât judecându-i pe cei din jurul nostru, altfel decât găsind mereu vinovați, altfel decât încercând sa îi schimbăm pe ceilalți.
Oamenii sunt sătui, asta e clar. E o criză în exterior și una în interior. Numai că cea exterioară este reflexia celei care există în interiorul nostru. Tentația de a da "vina" pe exterior pentru problemele pe care le simțim în interior este mare. Pentru că e mult mai simplu așa. Fără asumare. E mult mai simplu să spunem că tot ce e în jurul nostru ne-a provocat criza interioară. Plus că "sportul" cu găsirea vinovaților în exterior e un "sport" de când lumea și ne-am și obișnuit cu el.
După părerea mea, soluția problemei descrise în mesajul-protest nu stă într-o reacție de acest tip, nu stă în injurii, în furie și nici într-o revoluție de genul celor care au mai fost. (a se lua în considerare că "reacție" vine de la "reacțiune" - bine de văzut legea "acțiunii si reacțiunii").

Deja este suficient de cunoscută "legea oglinzii" numită în Legile Universale (link) și "legea reflectării": "Universul ne reflectă întotdeauna ceea ce emitem" (ceea ce simțim în interior)". Cu alte cuvinte, când e furtună în interior, e furtună și în "afară".
Inițial și eu am crezut că nu e decât un slogan, o teorie.
Mai apoi, de voie de nevoie, mi-am propus să o verific. Am început să schimb una câte una ideile preconcepute pe care mi le formasem de-a lungul vremii, acelea arhicunoscute de genul "lumea e rea, e perversă, mereu urmărește ceva", "nu există prieteni ci în spatele oricărui gest frumos, există mereu un interes" și altele din aceeași gamă.
Am vrut să văd: oare chiar e adevărat? Oare chiar se schimbă ceva în viața mea dacă eu îmi schimb modul de a interacționa cu lumea înconjurătoare?

La inceput eram sceptică, pentru că nu încercam din toata inima...era asemeni unui joc în care tragi mereu cu coada ochiului la rezultate încercând parcă să păcălești situațiile, să trișezi măcar puțin ca să nu ieși chiar de tot din confortul oferit de ideile fixe (pentru că DA - ele oferă un confort). Și este evident că nu reușeam să obțin rezultate, nu se schimba nimic.
Însă când mi-am dat seama că mințind situațiile sau pe ceilalți mă mint de fapt pe mine (pentru că lucrurile din Univers chiar sunt conectate, nu e doar o teorie), când mi-am dat seama ca "a trișa", "a manipula", "a controla" (pe ceilalți) se intorc MEREU la mine, pentru că eu le-am generat inițial, când mi-am dat seama de toate acestea - am început să CRED.
Am început să tratez "jocul" numit VIAȚĂ cu respect și seriozitate.
Așa am început să îi tratez pe ceilalți exact cum aș fi vrut eu să fiu tratată, chiar dacă nu primeam la început nimic asemănător.
Am dăruit cu disperare necondiționat în toate direcțiile și în toate situațiile având CREDINȚA fermă că trebuie să existe un rost în toate acestea și că, la un moment dat, lucrurile se vor schimba și în fragmentul meu de "univers".

Și chiar așa a fost! Lucrurile s-au schimbat. Mi s-au întâmplat și mi se întâmplă lucruri pe care alții le-ar considera imposibile, iar "răul", "perversiunea" și tot ce poate fi numit negativ au dispărut în foarte mare măsură din "lumea mea". Mi se întâmplă foarte rar ca cineva să-mi "arate" vreo oglindă "urâtă". Acum sunt convinsă că atunci când eu îmi voi fi schimbat total mentalitatea aceste experiențe vor dispărea din viața mea în totalitate.

E drept, am fost încăpățânată în credința mea, în sensul că nu am vrut să renunț la ea nici în momentele mai dificile, nu am vrut sa renunț la a CREDE că Oamenii SUNT în esență BUNI chiar dacă manifestă de atâtea ori opusul. Nu am vrut să renunț la a CREDE că totul se întamplă cu un ROST. Un rost pe care trebuie doar să am răbdarea să îl găsesc. Nu am vrut să renunț la a CREDE că în orice "rău" e și un "bine". Eu trebuie doar să am răbdarea să găsesc acel "bine" din "rău".
Așa m-am convins că "legea oglindirii" (link) chiar funcționează, chiar primesc ceea ce ofer, m-am convins că Universul chiar se "modelează" conform energiei ce eu însămi o trimit în eter.

Da, pare imposibil de schimbat ceva în lumea asta. Pare imposibil doar dacă ne lăsăm cuprinși de furie, de jocurile politice sau sociale pe care le trăim noi înșine sau le vedem la TV, dacă ne lăsăm copleșiți de jocurile de culise pe care le observăm vrând-nevrând în oricare instituție unde lucrăm sau unde suntem implicați.

Dar asta doar pare. De fapt TOTUL este POSIBIL. Iar ceea ce trăim fiecare dintre noi depinde numai de noi inșine și nu de cei din jur. Realitatea fiecăruia dintre noi se modelează diferit deși pare că trăim într-o realitate comună.
Avem nevoie însă de o voință de fier în a CREDE în faptul că E POSIBIL.
Avem nevoie să CREDEM în faptul că schimbarea trebuie să plece de la FIECARE dintre noi și vorbesc aici de schimbarea interioară și de schimbarea mentalității.
Avem nevoie să ne modificăm unghiul de vedere din poziția de a-l privi și judeca pe celălalt (ceilalți) în a ne observa pe noi inșine și ceea ce emitem. Pentru că ceea ce emitem se întoarce MEREU înapoi la noi.
Avem nevoie de vindecarea pesimismului cronic implementat de secole în ADN-ul nostru. Iar asta o poate face doar fiecare cu el însuși.
Iar pentru asta e nevoie VOINȚĂ și RESPONSABILITATE, de ÎNCREDERE și CURAJ.

Cred cu tărie că undeva acolo, în sufletulul oricărui român, încă mai există CREDINȚĂ și CURAJ.
Fiind alături unii celorlalți, renunțând la judecăți și critici, putem reuși să regăsim în interiorul nostru toate aceste aspecte, pentru a radia din interior spre exterior schimbarea care ne-o dorim în țara noastră dragă.
Vă îmbrățișez cu drag,
Adina  *>:D< îmbrăţişare




Dacă ai ajuns pentru prima dată aici, îți spun bun venit! Vei găsi aici o mulțime de informații utile care pot aduce armonie în toate planurile ființei: fizic, psihic, emoțional și spiritual. Poți căuta subiectul care te interesează utilizând listele "Articole recomandate", "Resurse video" și cea a cuvintelor cheie (coloana din dreapta).Te poți conecta cu articolele blogului prin abonare în formularul din coloana din dreapta. Te mai aștept,
cu drag   *>:D< îmbrăţişare
Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...