Detașarea - drumul spre Libertate

De multe ori, atunci când lucrurile nu merg în viața noastră așa cum ne-am dori ne punem întrebări de genul: “unde am greșit?” sau “ce anume aș fi putut să fac altfel decât cum am făcut?”

În cazul când suntem suficient de sinceri cu noi înșine și reușim să trecem de scuzele care dau vina pe situație, pe "sistem", pe ceilalți implicați în respectiva experiență, pe globalizare, pe vreme, pe trafic, ....sau pe Dumnezeu, e foarte posibil să ajungem la răspunsul ultim, cel mai profund al întrebărilor de mai sus, anume acela că suntem atașați de rezultatul dorințelor/viselor noastre. Cu alte cuvinte, atunci când acționăm într-un anume sens ne așteptăm să obținem un anumit rezultat. Iar după cum știți de cele mai multe ori nu se întâmplă așa. Ba chiar aș îndrăzni să spun că în ultima vreme foarte puține acțiuni mai oferă aceleași rezultate ca cele obținute când respectivele acțiuni aveau loc în alte timpuri.

Trăim vremuri ale schimbărilor profunde nu numai la nivel de planetă ci și la nivel de națiune și pentru ca totul să fie și mai bulversant, schimbări profunde au loc în oamenii din jurul nostru și, poate cel mai important, în noi înșine. Deși nu sunt întotdeauna sunt observabile, deși gândul schimbării ne aduce neliniști fapt care ne îndeamnă de cele mai multe ori la conservatorism și la refuzul schimbării, lucrurile curg continuu în noi și în afara noastră, încercând să ne amintească faptul că stagnarea nu aduce niciodată progres.

Deoarece nimic nu mai funcționează cum știam, astfel de vremuri necesită o nouă abordare. Personal, după încercarea mai multor moduri de înțelegere a trecutului și prezentului, am ajuns la concluzia că singura abordare cu rezultate sigure este detașarea. Doar detașarea ne poate conduce la păstrarea echilibrului și centrărea în clipa de acum și prin urmare ne poate duce la experimentarea Libertății în sensul ei cel mai profund cu putință.

Deși este un subiect vast, am încercat să propun căteva idei ce pot conduce la detașare într-o nouă ediție a emisiunii “Viața privită prin ochii sufletului”, emisiune cu care cei care au mai vizitat această pagina probabil s-au familiarizat.

Mulțumiri Mariei Avrămasca și lui Constantin Luca pentru invitația la emisiune!

Un citat din cartea cu titlul „Psihoterapeutul de buzunar” a lui Adrian Nuţă cred că este foarte potrivit ca încheiere:

"A fi detaşat înseamnă a lăsa în pace casele altor oameni şi a te ocupa, atent şi răbdător, nu doar de camera ta de zi, ci şi de subsol, ghenă sau pod. Detaşarea nu este totuna cu apatia sau indiferenţa. Mai degrabă detaşarea se traduce într-o implicare profundă, dar pe teritoriul tău. Acesta e alcătuit din viciile, slăbiciunile şi imperfecţiunile tale.

Pentru acestea eşti într-adevăr responsabil. Pentru viciile celuilalt e responsabil celălalt. Tu nu ai nici un drept să decizi ce e bine şi ce e rău pentru el, cu excepţia cazului în care te crezi Dumnezeu, situaţie în care te rog să-mi scuzi îndrăzneala.

În concluzie, a condamna şi a respinge sunt versiuni în oglindă ale ataşamentului aşa-zis pozitiv. Ceea ce respingi cu voce tare te atrage în tăcere. Dacă înţelegi această lege psihologică, viaţa ta nu va mai fi niciodată la fel. Ea se poate deschide instantaneu spre noutate şi prospeţime. O viaţă mereu proaspătă este ca un izvor care curge neîncetat, păstrându-şi astfel puritatea. De la acest izvor vei putea bea apă întotdeauna. Cu un izvor care a hotărât să reţină apă nu prea ai ce să faci. Mlaştinile nu potolesc setea."

Pentru detalii sau consiliere privind acest subiect sau altele tratate pe această pagină mă puteți contacta pe adresa de email atașata profilului blogger sau prin mesaj privat pe facebook aici (click!) 

Cu drag...>:D<
Notă! -> Puteți fi la curent zilnic cu noi articole de pe 1100 de bloguri și alte pagini cu informații utile vizitând Portalul Universul Cunoașterii (click!)