"Fiecare pas spre tine însuți e un pas spre Univers și fiecare pas spre Univers e un pas spre tine însuți.
Dar armonia se naște când cunoașterea de sine și cunoașterea Universului merg mână în mână într-o simetrie perfectă."©

marți, 28 mai 2013

Primul meu workshop - dincolo de dualitate

            Ca și multe alte cuvinte, succesul este o noțiune a cărei semnificație are multe nuanțe. Aceasta deoarece fiecare experiență de viață este percepută în mod diferit de fiecare om. Mai jos, alături de povestea în sine a primului meu workshop, este și modul meu de a percepe lucrurile.

            La școală, deși parcurgerea unei lecții a fost experimentată de mii de ori (de către ceilalți profesori), niciodată o lecție nu se suprapune perfect peste aceeași predată la altă clasă, nici ca timp, nici ca nuanțe de predare, deoarece elevii sunt mereu alții și chiar dacă ar fi aceiași, starea lor ar fi diferită și ar necesita o abordare diferită de fiecare dată. Pentru că interacțiunile umane sunt foarte delicate, iar meseriile care le implică necesită o atenție specială, altfel decât în cazul altor tipuri de preocupări.
În cazul workshop-ului pe care l-am pregătit, structura și conexiunile din conținutul lui sunt complet noi. Nu am avut repere în ceea ce privește durata transmiterii informațiilor și durata exercițiilor pe care le-am propus în cadrul acestuia. Aveam nevoie de aceste repere dar nu aveam de unde să le iau.

            Așa stând lucrurile, am anunțat pe 12 mai workshop-ul pe care l-am descris aici (link) și ale cărui detalii le-am așezat aici (link). Pe Facebook s-au inscris 11 persoane (inclusiv o prietenă care știam că nu poate să vină deși și-ar fi dorit). Doar trei persoane m-au contactat pe mail pentru detalii. Am făcut publicitate aici pe blog, pe Facebook (pe grupuri) și pe un alt site prieten. Cu două zile înainte de workshop am scris un mail tuturor celor înscrisi (care nu mă contactaseră) și i-am rugat să confirme participarea. Mi-au răspuns patru persoane care s-au scuzat că nu mai pot participa. În rest a fost tăcere.
            Mărturisesc că acesta a fost momentul în care am găsit povestea morții lui Andy Whitfield și trailer-ul filmului pe care a dorit să-l lase în urma sa (articolul de pe 24 mai - link). Evident, nu degeaba am simțit să o descriu prin cuvintele “și-a deschis sufletul și i-a lăsat pe toți ceilalți să intre”. Pentru că el este un exemplu pentru mine. Un exemplu de deschidere, de sinceritate și de curaj.

Poate că nu a fost ușor (dar nu pot spune nici că a fost greu) să pun în balanță cele două căi între care aveam de ales: a anula workshop-ul și a-l susține în condițiile date (cu doar două confirmări). Spun că nu a fost nici greu, deoarece mi-am amintit cât de mulți oameni au renunțat la visele lor de teama de a fi judecți de ceilalți. Atunci totul a devenit clar și am simțit să merg înainte.

Am ajuns în Iași, iar sămbătă dimineața le-am așteptat pe Carmen și pe Cătălina pe terasa hotelului Amadeo, cu sala pregătită ca pentru un workshop “normal”. Deoarece am simțit ușoara neîncredere a acestora legată de faptul că seminarul s-ar putea desfășura “normal” în condițiile date, am considerat necesar să începem cu câteva momente de discuții libere chiar acolo pe terasă. Atmosfera a devenit magică destul de rapid deoarece fiecare dintre noi a simțit libertatea totală de manifestare iar acesta este un lucru foarte important în relațiile dintre oameni.

Așa cum se întâmplă de obicei în situațiile de acceptare a curgerii evenimentelor (exact așa cum sunt) am avut și parte de o surpriză minunată, anume un participant neanunțat. Evident că m-am bucurat foarte mult și am continuat cu prezentarea și exercițiile. Îmi pare rău că nu am făcut mai multe fotografii, dar oricum, bucuria este mai greu de surprins în poze, de aceea nu am făcut mai multe.

Despre cum a fost în continuare nu ar avea rost să dau detalii, pot spune doar că discuțiile au depășit programul inițial (care era 10.00-18.00 cu pauze cu tot) și atmosfera destinsă ne-a determinat să rămânem până după ora 19.00.
***
Experiența pe care am trăit-o o consider perfectă din cel puțin două motive personale:
- aveam nevoie de repere privind felul în care oamenii percep informațiile pe care le transmit;
- aveam nevoie de repere privind timpul necesar transmiterii informațiilor și experimentării exercițiilor;
Ori aceste repere nu pot fi luate decât din practică, deoarece cum spuneam, “terenul” workshop-ului este nou. Faptul că cele trei persoane care au participat au fost mulțumite și bineînțeles faptul că am câștigat trei prieteni - reprezintă bonusul acestei experiențe. Testimonialele lor se găsesc cu un click aici - merită citite.

Cineva îmi spunea că nu e deloc benefic pentru mine să spun adevărul despre acest workshop, pentru că nu mă pune deloc într-o lumină bună.

Dincolo de "bine" și "rău", dincolo de "succes" și "eșec" (care sunt oricum relative), dincolo de dualitate ne aflăm noi, adevărații NOI, noi cei autentici. De aceea promovez aici autenticitatea și trecerea dincolo de dualitate. Pentru regăsirea esenței și adevăratelor valori care să ne aducă armonia.
Nu cred că vremurile acestea mai suportă manipularea. Nu cred că mai suportă nici măcar omiterea de informații. Cu atât mai puțin vremurile ce vor veni. Pentru că totul se simte, pentru că oamenii au început să simtă subtilul indiferent dacă îl explică cumva sau nu.
Dacă va fi să pierd cititorii din cauza acestui tip de sinceritate, atunci accept situația așa cum este. Însă știu că mai sunt oameni carora le e sete de adevăr, care au nevoie de el ca de aerul pe care îl respiră, și care au nevoie de autenticitate dincolo de conceptele clasice de succes și eșec. Iar eu mă număr printre ei, de aceea scriu aici și acum aceste lucruri.
Vă îmbrățișez cu drag oricare ar fi situația  *>:D< îmbrăţişare

p.s. Universul meu duminică dimineața acasă: tata citind “Secretul” în grădină alături de una dintre pisici, micul meu dejun alături de coșulețul cu flori primit la workshop, căteva flori care zâmbeau soarelui dimineții.


6 comentarii:

Este spunea...

Draga Adina ,minunat felul in care ai manuit situatia toti avem de invatat din experienta ta si tit multumesc ptr asta.
In ziua de azi timpul este foarte scurt mai ales cel liber ,iar cautatorii "spirituali" sunt tot mai multi si au nevoia tot mai mare de a impartasi de a invata de a cultiva. Partea buna a vremurilor este ca pe cand timpul este limitat avem un "spatiu" in care ne putem intilni cu multa usurinta din orice colt al lumii si anume spatiul cibernetic -internetul.In aceasta ordine de idei daca ai putea organiza workshop pe spatiul virtual (sunt situri specializate in conferinte on line) cu siguranta multi er putea si dori sa participe ....eu am urmat cateva cursuri in forma aceasta si e f util :)
Poate e o idee bine venita ,multumesc oricum prin blogul tau ne ajuti enorm sa invatam descoperim si sa crestem
Multumesc Estella

Claudia spunea...

Adina, ce sa zic ... "jos palaria" pentru felul in care ai gestionat situatia si tot respectul pentru curajul de a face aceasta postare!
Intr-adevar, multi in situatia ta ar fi evitat sa o faca si faptul ca ai scris ce s-a intamplat si ai fost sincera te ridica foarte mult in ochii mei si sper ca si in a celorlalti cititori ai blogului:)
Continua sa faci ceea ce faci pentru ca e minunat!
Cu drag,
Claudia

Razvan Ianculescu spunea...

Nu vei pierde cititorii, pentru ca din punctul meu de vedere, cei care citesc sunt exact cei carora le este sete de adevarul gol-golut.
Cei care te citesc nu judeca oamenii deloc, sau nu prin prisma evenimentelor de factura asta.
Habar nu ai cat de mult m-ai (ne-ai) incarcat cu articolul asta.
Dincolo de sinceritate, dincolo de faptul ca te cunosc, dincolo de toate...ti-o spun sincer: daca ar fi mai multi ca tine, lumea ar fi mai buna.
Atat.
Te felicit pentru tot, meriti!
Jos palaria!

Ps: nu stiu daca ai observat, dar duminica ti-am recomandat la mine un articol de-al tau. Am avut reactii bune. Fara sa stiu ce s-a intamplat, pur si simplu am simtit ca trebuie s-o fac.

Anonim spunea...

Felicitari! Intalnirile de acest fel sunt ca o linie noua de autobuz, iar oamenii din statii, obisnuiti cu "vechile trasee", urca abia la urmatoarele curse. Deschizatorii de drumuri au o misiune grea, dar frumoasa. Important este ca oameni ca ei, ca tine, exista. Prin urmare, si indrumare exista. Iar Universul se misca. :)

Andreea Enache spunea...

Felicitari pentru curajul tau. Asta dovedeste cat de mult iubesti ceea ce faci.
Ma bucur sa vad ca ai continuat sa tii workshop-ul pentru ca fiecare sut este un pas inainte si cred cu tarie ca in cazul tau nu este doar un pas, ci un salt imens.
Multumesc ca ai impartasit cu noi adevarul deoarece astfel vom putea sa facem fata mai usor dezamagirilor prin care trecem.
O viata minunata iti doresc!

Sabina spunea...

Din toata inima iti doresc mai mult curaj si sa nu stai pe ganduri "daca sa il sustin, daca sa il anulez" ; ce e dat sa se intample se va intampla. cine e sa vina va veni. lucrurile se desfasoara asa cum trebuie sa se desfasoare. nu pune niciodata intrebari...ca de ce nu au venit ca de ce lalala...curaj...curaj curaj...si fa intotdeauna ce simti.

Acum este o moda in a face workshopuri,seminarii,conferinte,toata spiritualitatea asta devine un trend. O cautaree nesfarsita a oamenilor care nu stiu ce vor,care nu se regasesc , merg la enspemii de cursuri si se pierd si mai tare. Dar asta e calea lor.poate ca asa tre sa faca.
Dar pe tine,fiindca te cunosc demult,stiu ca ai fost printre primii. Prima persoana "flamanda" de Univers ,de Iubire si de toate tainele acestei lumi.
Esti un om deosebit,si am onoarea sa te cunosc si in aceasta viata,si mi se bucura inima ca ne-am (re)intalnit. Pentru mine ,esti prima persoana,care mi-a dat "un sut in fund" ... ca sa merg pe calea descoperirii esentei mele,dincolo de toate,si descoperirii iubirii . Si imi amintesc cuvintele tale "Ee,n-a fost sa fie,mergem mai departe!"

Suflet drag,te imbratisez cu toata iubirea <3