.jpg)
Trăim vremuri în care viața noastră s-a transformat
într-o cursă contracronometru în care abia dacă ne aducem aminte de ce facem
lucrurile pe care le facem zilnic. În această cursă în viteză uităm să prețuim
oamenii, natura, clipa prezentă și multe altele doar pentru faptul că ne-am
obișnuit cu ele. Tot ce ajunge să facă parte din peisajul „obișnuit” ajunge simultan
să-și piardă valoarea.
Mai multe experiențe pe care le-am trăit în ultima
vreme m-au învățat că nu avem nevoie de prea multe instrumente pentru a reveni
la esență, la ceea ce este cu adevărat important. Unul dintre aceste instrumente
este prezența în momentul acum. Nu doar fizică ci și energetică. Cum gândul
este urmat întotdeauna de energia noastră vitală, de fiecare dată când suntem
cu gândul în trecut sau în viitor ne rămâne în prezent doar corpul, asemeni unei
case părăsite. Iar într-o casă părăsită bucuria nu poate locui.
Ce putem face pentru a ne aminti să locuim
cât mai des prezentul? Ce daruri ne aduce acesta? Călugarul David Steindl-Rast
ne propune trei pași foarte simpli aflați la îndemâna oricui. David Steindl-Rast este un călugăr benedictin, dar mesajul său către lume provine de dincolo orice dogmă astfel încât, carțile pe care le-a scris sunt citite astăzi de zeci de mii de oameni din întreaga lume. Mă bucur că una dintre cărțile sale a fost tradusă și în română și publicată de Editura Elena Francisc - o puteți cumpăra de aici (link) . Discursul său
mi-a mers la suflet...sper să ajungă și la sufletul vostru.
Articole conectate găsiți și aici (link) și aici (link).
Dacă ai ajuns pentru prima dată aici, îți urez bun venit! Ideea de bază a aceastei pagini este dezvoltarea personală integrală așa cum am descris-o aici (link). Sper să găsești ceva pe placul tău în lista "Articole recomandate" sau în tabelul cuvintelor cheie din coloana din dreapta. Te mai aștept,
cu drag ♥ 
Un comentariu:
Buna Adina!
Este prima data cand nu ti-am citit nici un rand din "laudatio" care insoteste personalitatile invitate in formatul TED. Am facut-o deliberat, cu dorinta intima de a nu ma lasa influentat absolut de loc de informatiile venite din terte surse. Doream sa "amusin" personal fiecare detaliu al monologului propus. Deschis la orice, am observat un batranel simpatic, bland, viu, imbracat modest si vetust pentru vremurile noastre, cu papuci de doi lei in picioare si o curea ce parea achizitionata de la second hand, ce si-a inceput cu emotie si stanjeneala povestea, ascunzandu-si cu timiditate mainile la spate si tinand discret in palme o cruciulita.
Accentul german, tinuta ascetica, rasa specifica si tematica abordata m-au condus la concluzia fireasca ca avem in fata un reprezentant al unei scoli monahale generate de biserica catolica sau cultele neo-protestante. I-am sorbit cuvintele si am observat ca mesajul lui nu era al unui credincios, in sensul comun al cuvantului, nu ne-a vorbit de un Dumnezeu al lui caruia trebuie sa ii multumim pentru ceea ce ne ofera. A apreciat, corect zic eu, ca in sala exista si oameni cu alte convingeri decat cele religioase comune ( a nu se intelege ca ar putea fi suspectati de ateism) si ca mesajul sau poate fi "dezbracat" de orice conotatie religioasa si a facut-o cu o profunda si cuceritoare cunoastere. Asa cum legile cosmologice permit existenta in spatiu a tot ceea ce exista, fara ca Dumnezeu sa intervina evident, tot asa se poate vorbi de recunostinta si binefacerile trairii ei fara a ofensa pe cineva printr-o expunere dogmatica sau partizana.
A povestit frumos, cu har si convingator despre un sentiment in absenta caruia viata ne devine stearpa si ne-a invatat cu blandete si fara aere de superioritate, cu smerenie cum spunem noi ortodoxii, cum ni-l putem receea in cazul ca nu ni l-am educat sau ca din neatentie ni l-am ucis.
Multumesc, interesant si frumos!(E.A.)
Trimiteți un comentariu