"Fiecare pas spre tine însuți e un pas spre Univers și fiecare pas spre Univers e un pas spre tine însuți.
Dar armonia se naște când cunoașterea de sine și cunoașterea Universului merg mână în mână într-o simetrie perfectă."©
Se afișează postările cu eticheta ego. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta ego. Afișați toate postările

joi, 1 august 2019

Partea întunecată a transformării interioare

"Egoul omului este sursa tuturor problemelor sale, a tuturor războaielor, conflictelor, geloziilor, temerilor și depresiilor. Convingerea că ai dat greș, permanenta comparație cu cei din jur, sunt extrem de greu de suportat, căci nimeni nu poate avea totul.

Va exista întotdeauna cineva mai frumos decât tine, iar acest lucru te doare. Va exista întotdeauna cineva cu mai mulți bani decât ține, iar acest lucru ți se pare insuportabil. Există milioane de lucruri care vă rănesc, dar ceea ce nu știți voi este că nu lucrurile în sine vă rănesc, căci pe mine mă lasă complet rece. Ele vă rănesc numai din cauza egoului vostru.

Egoul se teme tot timpul, fiind perfect conștient că nu este altceva decât un obiect artificial, creat de societate cu scopul de a vă ține în mrejele lui, alergând după cai verzi pe pereți. Acest joc al egoului care țintește tot mai sus este numit politică.

Și câte jocuri nu știe să joace egoul… Căsătoria este un joc, banii sunt un joc, puterea este un joc. Toate acestea sunt jocuri ale egoului. În ansamblul ei, societatea nu este altceva decât un joc, un fel de Olimpiadă perpetuă. Toată lumea face eforturi să se ridice cât mai sus, călcându-i pe ceilalți în picioare, căci pe Everest nu există atâta loc încât să încăpem cu toții.

Competiția este extrem de dură și ea devine atât de importantă, încât voi uitați cu desăvârșire cã cea care a implantat acest ego în voi a fost societatea, profesorii voștri. Ce fac aceștia, de la grădiniță și până la universitate? Nimic altceva decât să vă stimuleze egoul. Noi și noi titluri sunt atașate numelui vostru, astfel încât să vă simțiți din ce în ce mai importanți, mai puternici.

Egoul este minciuna supremă, pe care voi ați acceptat-o drept adevăr. În jurul ei roiesc însă cele mai meschine interese, căci dacă toată lumea ar renunța la ego, marea Olimpiadă ar înceta, nimeni nu și-ar mai dori să urce Everestul și toată lumea ar fi fericită.

Egoul vă ține mereu în așteptare: mâine veți reuși, mâine va fi mai bine. Evident, astăzi aveți încă de suferit trebuie să vă sacrificați. Dacă doriți să aveți succes mâine, astăzi trebuie să vă sacrificați. Succesul trebuie meritat și este nevoie de multe eforturi pentru a putea fi atins. Deocamdată trebuie să suferiți, dar merită, căci va veni și ziua succesului. Din păcate, această zi nu vine niciodată. Ea reprezintă o imposibilitate.

Mâine se referă pur și simplu la ceva ce nu va fi atins niciodată. Este doar o amânare a vieții, o minunată strategie de a vă menține racordați tot timpul la suferință.

Egoul nu se poate bucura de prezent. Pur și simplu, el nu poate exista în prezent. El nu poate trăi decât în trecut sau în viitor, adică în ceea ce nu există. Trecutul nu mai este, viitorul nu a sosit încă. Ambele stări sunt non-existențiale. Egoul nu poate trăi decât într-o asemenea stare non-existențială, căci este non-existențial el însuși.

Dacă veți conștientiza momentul prezent, nu veți descoperi nici o urmă a egoului în voi – doar o bucurie tăcută, o stare de vid liniștit și pur." - fragment din "Cartea despre ego" - Osho.


Într-adevăr, toată suferințele provin din lupta egoului nostru pentru supraviețuire. Fie că vorbim despre ceea ce numim devenire sau despre tot ceea ce ține de relații, ajungem la același "vinovat": egoul. Am ales fragmentul de mai sus tocmai pentru că descrie atât de simplu, clar și concis modul în care egoul ne sabotează și ne obturează accesul la bucurie și pacea sufletească.

Pe aceeași temă, dau mai departe astăzi și câteva opinii personale pe care le-am expus într-o nouă ediție a emisiunii "Orizontul Cunoașterii" realizată de Constantin Luca (căruia îi mulțumesc pentru invitație).

Am vorbit despre "părțile bune" și funcțiile egoului, despre nevoia de control (ce deveni obsesie), obsesia perfecțiunii, moartea eu-lui, de ce e considerat egoul o iluzie și bineînțeles, exemple concrete din viața personală 😄. Fiind o emisiune relaxată, de.. vară, mi-au scăpat și câteva greșeli de gramatică, așa că e și o emisiune.. amuzantă 😄. Vizionare plăcută!


ANUNȚ:
O nouă ediție a taberei Bucuria de A FI la orizont se-arată 😍. În perioada 26-30 august, te invit să discutăm într-un cadru natural minunat despre transformarea interioară autentică și despre cum putem trăi în pace cu noi înșine și cu lumea. Într-un mod relaxat, "de vară", vom face o mulțime de chestii faine dar vor fi și multe surprize. UNDE: Câmpulung Moldovenesc - click AICI pentru detalii. Te aștept cu drag și bucurie 💗

* Dacă ai nevoie de sprijin/ghidare în procesul de transformare sau clarificări care să te-ajute să-ți schimbi perspectiva - îți pot fi alături. Mă poți contacta pe adresa: adina.amironesei@yahoo.com și vom programa o ședință de consiliere. Despre mine găsești informații aici-link.
***
Articole care pot completa tema: Sursa nefericirii noastre, Despre gestionarea și vindecarea suferinței, Mintea - prieten sau dușman?. Un documentar din "musai list" poate fi vizionat aici-link

Cărți recomandate:
- "Cartea despre ego" -Osho- comandă online aici-link;
- "Dizolvarea egoului" -David R. Hawkins- comandă online aici-link;
- "Ochiul Sinelui" -David R. Hawkins- comandă online aici-link sau aici-link;
- "Renunţă la Ego! Fii eroul propriei tale poveşti!" -James McCrae- comandă online aici-link;
***
În cazul în care este prima dată când ai ajuns pe această pagină, îți spun bine ai venit! Sper ca ceea ce vei găsi să răspundă întrebărilor tale, astfel încât să-ți placă să te întorci din când în când. Sunt peste 600 de articole care te așteaptă, așa că ai de unde alege 😄 Pentru a căuta mai ușor un subiect poți folosi lista cuvintelor cheie din coloana din dreapta. Abonează-te la newsletter și vei primi pe mail articole, recomandări de filme, dar și alte materiale care nu apar pe blog. Te mai aștept
cu drag 💗

vineri, 31 mai 2019

Știi? Și la ce te-ajută că știi? Evoluția - între Informație și Practică

Trăim vremuri în care experiențele de viață îndeamnă din ce în ce mai mulți oameni să caute să-și lărgească orizontul în dezvoltarea personală și/sau evoluția spirituală. Și au ocazia pe care strămoșii noștri nici nu au visat-o: acces instant la informații, mii de articole sau cărți accesibile online oricui printr-un singur click.

Mi-amintesc exact cum am început: o foame nebună de a acumula TOT ce NU m-au învățat părinții, școala și mediul în care am trăit. Nu-mi trebuia somn și mâncam când îmi aduceam aminte. Mii de nopți de stat cu ochii-n ecranul calculatorului citind și vizionând materiale. Mă simțeam în clasa I și mi se părea destul de târziu pentru cât de multe erau de învățat despre... Viață.

Anii au trecut, și, la un moment dat am simțit că tot ce-am acumulat e.. degeaba. Nimic nu se schimbase în viața mea, toate erau.. varză. Nu-nțelegeam de ce atâtea lucruri pe care le știu nu m-ajută să schimb ceva.

Răspunsul era la suprafață, dar mă făceam că nu-l văd. De fapt, nu aplicasem nimic și nu schimbasem nimic în interiorul meu, doar știam.. chestii. Multe. Dar inutile dacă nu le legi între ele și nu le cerni până rămâne esența care poate fi aplicată concret spre a face schimbarea în interior.


În urma unor mesaje pe care le-am primit al căror fir roșu cuprinde întrebări despre aceste aspecte, am abordat subiectul "Acumularea de informații vs. Practică în evoluția personală și spirituală" în cadrul emisiunii "Orizontul Cunoașterii" realizată de Constantin Luca (căruia îi mulțumesc pentru invitație).

Am discutat despre inutilitatea informațiilor ce rămân NEaplicate, informațiile preluate fără discernământ ce conduc la confuzii, rigiditatea gândirii, drumul către simplitate în metodele aplicate în evoluție și multe alte observații utile pe care le-am colectat la evenimentele la care am participat în cele aproape șapte săptămâni de când nu am mai scris 😄. Vizionare plăcută și cu.. folos. 


* Dacă ai nevoie de sprijin/ghidare în procesul de transformare sau clarificări care să te-ajute să-ți schimbi perspectiva - îți pot fi alături. Mă poți contacta pe adresa: adina.amironesei@yahoo.com și vom programa o ședință de consiliere. Despre mine găsești informații aici-link.
***
Articole ce completează subiectul acestui articol:
- 3 pași importanți în evoluția spirituală,
- Cum să accelerăm transformarea interioară,
- Adevărații tăi dușmani și
- Ce ne desparte de iluminare
.

Cărți recomandate:
- "Stările sufletești. Învățarea seninătății" -Christophe Andre- comandă online aici-link
- "Cum să-ți reinventezi viața" -Jeffrey E. Young, Janet S. Klosko- comandă online aici-link
- "Iertarea și compasiunea. Cum să-ți păstrezi liniștea sufletească" -Alice Wheaton- comandă online aici-link;
- "12 reguli de viață. Un antidot la haosul din jurul nostru" -Jordan B. Peterson- comandă online aici-link
- "Gasește-ți starea de echilibru" -Brian Tracy, Christina Stein- comandă online aici-link.
***
Dacă ai ajuns pentru prima dată în căsuța mea virtuală, îți spun bine ai venit! Articolele pe care le vei găsi aici cuprind informații utile pentru dezvoltarea noastră dar și bucurie și inspirație pentru suflet. Poți căuta un subiect care îți place folosind lista cuvintelor cheie din coloana din dreapta. Abonează-te la newsletter și vei primi pe mail articole, recomandări de filme, dar și alte materiale care nu apar pe blog. Te mai aștept
cu drag 💗


miercuri, 26 septembrie 2018

Evoluție sau.. mândrie spirituală?

De-a lungul timpului, din când în când, după câte-o experiență, revine întrebarea: la ce bun dacă un om are foarte multă cunoaștere dar o folosește pentru a-și judeca semenii și pentru a-și arăta cu orice ocazie superioritatea?

Un anume tip de experiențe (vă puteți da seama ușor ce tip :))) m-au condus la concluzia că, dacă ținem neapărat să ne considerăm în evoluție spirituală, e strict necesar să ne reamintim cât mai des câteva lucruri importante. Acelea din textul de mai jos. Sper ca următoarele cuvinte să ajungă la inimile tuturor și să ni le reamintim de câte ori suntem tentați să-i judecăm pe ceilalți...💗
***
"A crede că ești mai departe pe cărare decât oricine altcineva este mândrie spirituală. Chiar dacă acest lucru ar fi adevărat, nu ţi-ar fi de nici un folos să-l ştii sau să-l pretinzi. Ceea ce îţi este de folos este compasiunea faţă de sine, compasiunea faţă de alţii. Ceea ce îţi este de folos e să ştii că fiecărei persoane i se oferă lecția care este perfectă pentru ea, iar dacă o învață, nu poate nimeni spune cât de departe a ajuns.

Să nu crezi că ai capacitatea de a măsura în mod corect progresul spiritual al cuiva, inclusiv al tău. Nu o ai. N-ai cum să ştii. O persoană, care pare a fi rămas mult în urmă, poate trece în faţă ta într-o secundă. Iar una care pare a fi mult avansată, poate fi serios încetinită. Întreaga idee referitoare la în faţă şi în urmă nu are nici un sens, întrucât n-ai de unde să ştii care este linia de pornire sau linia de final.

Nu e neapărat nevoie ca ceilalţi să înceapă de unde ai început tu. Nu e neapărat nevoie ca ceilalţi să încheie unde închei tu. Unii parcurg o călătorie scurtă, înţesată cu provocări care le frâng inima. Alţii au o că latorie lungă, alcătuită din multe lecţii neinteresante.

Poţi să te uiţi la ceilalţi şi să crezi că înţelegi – dar asta nu înseamnă decât că te amăgeşti. Habar nu ai despre ce este vorba în viaţa celuilalt. De fapt, nici măcar nu este treaba ta să ştii.

Se întâmplă destule lucruri în viaţa ta că să fii tot timpul ocupat. A înţelege care-ţi sunt lecţiile şi a începe să ţi le însuşeşti este o activitate care durează o viaţă întreagă.

Dacă eşti învăţător spiritual, întreabă-te dacă ai ales acest rol că să eviţi să înveţi lecţiile pentru care ai venit aici. Atunci când eşti o autoritate şi spui altora ce să facă, nu trebuie să te uiţi niciodată la tine însuţi.

Să fii sigur că nu vei putea să te ascunzi pentru totdeauna. Cu timpul, rufele tale murdare vor fi date la iveală. Este inevitabil. Toată lumea vine aici şi crede că poate să dispară. Unii oameni se pricep foarte bine să o facă. Ei dispar timp de cincizeci sau şaizeci de ani. Când se întorc, sunt siguri că nimeni nu-i va recunoaşte. Dar. de îndată ce intră într-un magazin din cartier, ştiu că jocul s-a sfârşit.

Nimeni nu se poate ascunde pentru totdeauna. Asta, deoarece aici e un loc unde toţi sunt găsiţi. Mai devreme sau mai târziu, tuturor li se da deşteptarea. Această este natura călătoriei fizice. Până la urmă, chiar ai să te obişnuieşti cu ea. Le vine rândul chiar şi acelor dintre voi care tândălesc la sfârşitul cozii. Cel care vă strigă pe nume nu moare până ce nu ajunge şi la tine. Şi chiar dacă ar muri, altcineva i-ar lua locul. Nu te poţi ascunde. Nu poţi deveni invizibil în mod permanent.

Probabil că treaba asta ţi se pare ciudată. La urmă urmei, majoritatea oamenilor de pe planeta Pământ fie că se deghizează într-un mod inteligent, fie pretind că nu sunt acasă, atunci când sună soneria. Negarea se infiltrează absolut peste tot.

Dar nu contează. Nu aceşti oameni conduc spectacolul. Cel din spatele măştii este persoană care ia toate deciziile. Cel din spatele măştii îl cheamă pe străin la uşă ca să sune deşteptarea.

Voi credeţi că autoritatea se află în afara voastră şi că totul vi se întâmplă. Nu e aşa! Autoritatea este înăuntru şi faceţi ca totul să se întâmple, pentru ca să vă treziţi.

Întreaga planetă are misiunea de a se trezi. De aceea sunt atâţia oameni care par a fi adormiţi. Cum s-ar putea ei trezi, dacă nu ar dormi sau, cel puţin, nu s-ar preface că sunt adormiţi?

Nu aceasta e planeta pe care trebuie să vă aflaţi, dacă vreţi să vă ascundeţi. Nu acesta este locul pe care trebuie să vă aflaţi dacă vreţi să rămâneţi adormiţi. Dacă scopul vostru este să nu fiţi conştienţi, atunci va aflaţi într-un loc periculos!

Toţi oamenii care acum umblă în somn, într-o zi îşi vor da seama că au plecat din pat şi din casă şi umblă pe stradă. O vor face într-un mod destul de simplu: izbindu-se unul de altul.

Despre asta este vorba în această călătorie interactivă: încălcarea limitelor, coliziuni, abuzuri, numiţi-le cum vreţi. Totul pare a fi intenţionat, dar în realitate nu este. Nimeni nu ştie în mod conştient că urmează să se izbească de altcineva. Aşa se întâmplă. Apoi, dacă este deştept, se trezeşte şi spune: „îmi pare rău, nu te-am văzut”. Iar semenul îi răspunde: "Nu face nimic. Nici eu nu te-am văzut."

Ce altceva mai e de spus? Dacă totul e luat că un afront personal şi individul răspunde: "Ba m-ai văzut, mizerabile!" ce ar dovedi aceasta? N-ar dovedi că el a fost atacat. Ar dovedi doar că se simte atacat.


Şi despre asta este vorba cu adevărat aici: un grup de oameni care se simt atacaţi. Nu e o imagine exactă a ceea ce se întâmplă, dar este una acceptată de către toată lumea. Asta, deoarece toţi interpretează comportamentul. Toţi presupun că totul se face cu o anumită intenţie. Fiecare crede că ştie care este motivul celeilalte persoane. Dar, bineînţeles că nu-l ştie. Nu are nici un fel de idee de ce s-a izbit cineva de el.

Aţi auzit despre căsătoriile aranjate? Ei bine, această este o izbire aranjată. Ambele persoane aflate în spatele măştilor au decis să-şi ofere una alteia posibilitatea de a-şi aduce aminte că se pot trezi în acelaşi moment. Atunci când au aranjat întâlnirea, nici una dintre ele nu ştia că se vor simţi amândouă atacate, atunci când acest lucru se va întâmplă.

Această, deoarece atunci când au aranjat întâlnirea, fiecare a luat contact cu intenţiile celuilalt: de a cinsti şi de a ajuta – nu de a face rău sau de a agresa. Nici una dintre ele nu şi-a făcut griji în privinţa a ceea ce urma să se întâmple, deoarece a avut încredere în intenţia celuilalt. Amândoi au ştiut că, orice s-ar întâmplă, totul va fi în regulă.

Dacă ai intra în legătură cu intenţia fiecărei persoane de a te trezi şi de a te ajută să te trezeşti, nu ai lua ca pe un afront personal nici un fel de imixtiune. Ai spune doar: "Iartă-mă, frate al meu. Nu te-am văzut. Mulţumesc că ai sunat deşteptarea. Acum voi fi mult mai atent".

Nu izbitura e cea care răneşte, ci interpretarea pe care i-o dai. Faptul că îl condamni pe cel care te-a izbit. Faptul că te condamni pe ţine însuţi, pentru că ai fost izbit. De îndată ce numim acest lucru abuz, pierdem din vedere ce rol avem noi în toate astea. Proiectăm responsabilitatea asupra altcuiva. Credem că nu făceam nimic altceva decât să ne vedem de treabă şi, deodată, vine o persoană răutăcioasă care ne atacă.

Nu asta s-a întâmplat. Această e enormă autoînșelare, uriaşa minciună pe care încercaţi să o treceţi asupra altora. Va străduiţi să vorbiţi unul cu altul de pe poziţii de victime şi vă minunaţi de ce fiecare este pedepsit în permanentă.

Nu există nici o întâlnire la baza căreia să nu fi existat cinste şi simt al responsabilităţii personale. Nu există nici o întâlnire la baza căreia să nu fi existat iertare de sine şi compasiune pentru ceilalţi.

Dacă vreţi să vă întâlniţi, dacă vreţi să vă treziţi împreună, trebuie să încetaţi de a mai interpreta ce se întâmplă şi să lăsaţi lucrurile aşa cum sunt. Puteţi fi uluiţi de izbitură. Îi puteţi spune celeilalte persoane că sunteţi surprinşi. Dar să nu credeţi că înţelegeţi de ce s-a întâmplat totul, întrebaţi. Verificaţi.

Comunicaţi în mod cinstit şi simplu: "Atunci când m-am izbit de tine, m-a durut, semen al meu. Tu ce-ai simţit?" A spune adevărul prin preluarea responsabilităţii pentru propriile voastre sentimente nu este un atac, sau o prezumţie de imixtiune, sau vinovăție. Este doar un mod sim­plu de a împărtăşi experienţa. Ea invită la dialog, nu la separare.

Odată ce se presupune că există vinovăţie, atacul este inevitabil. Nu poţi atacă o persoană nevinovată. Pentru a ataca, trebuie să crezi că atacul este justificat, că persoană îl merită. În acest moment, te-ai disociat de propriile tale sentimente, ţi-ai împărţit mintea în două şi te-ai pregătit pentru un conflict exterior inevitabil. Totul, din cauza mândriei spirituale – totul, deoarece crezi că ştii care sunt motivele celuilalt.

Renunţă, prieten al meu. Nu ştii ce este în inima semenului tău. Nu vei ştii niciodată. Cel mai bun lucru pe care-l poţi face este să-l întrebi deschis. În felul acesta ajungi cât mai aproape posibil de a şti ce gândeşte şi ce simte.

Dacă nu-l întrebi niciodată pe semenul tău ce experienţă trăieşte, cum crezi că vei ajunge să-l cunoşti? Tot ceea ce vei cunoaşte vor fi propriile tale proiecţii, propriile tale judecaţi şi interpretări. Acestea spun multe despre tine şi foarte puţine despre el. Şi, dacă nu poţi să presupui că el nu este vinovat, cum vei fi vreodată în stare să-ţi vezi propria nevinovăţie? Dacă tu crezi că-l cunoşti, cât de bine crezi că te cunoşti pe tine?

După cum vezi, nu există cale de ieşire. Fiecare judecată pe care o emiţi asupra altcuiva se întoarce la tine şi te obsedează.

Cel mai bun lucru este să renunţi la judecaţi.

Cel mai bun lucru este să-ţi dai seama că nu ştii nimic despre intenţiile sau motivele celorlalţi oameni. Cel mai bun lucru este să înţelegi că, adesea, eşti complet rupt de propriile tale intenţii. Mândria spirituală nu face altceva decât să-ţi prelungească necunoaşterea. O persoană aroganţă nu evoluează. Ea NU devine transparentă faţă de ea însăşi sau de ceilalţi. Ea se ascunde. Ea atacă pe faţă – iar atunci când i se răspunde, pare că doarme. Ea se joacă de-a v-aţi ascunselea cu ea însăşi şi cu universul.

Am să-ţi dau un joc mai bun. El se numeşte: "Mă izbesc de tine, dacă şi tu te izbeşti de mine". Nimeni nu este acuzat, nimeni nu este făcut de ruşine. Nici măcar nu trebuie să ţii scorul. Continuă să te izbeşti, până când te trezeşti şi priveşti în ochii celuilaltfără condamnare şi fără judecată." - Paul Ferrini


Anunț: Hai să vorbim despre transformarea interioară și cel mai înalt potențial uman. În cuvinte simple, pe înțelesul tuturor, fără secrete. La conferința Evoluția Conștientă pas cu pas pe care o susțin sâmbătă - 6 octombrie în IAȘI. Conferința include o sesiune de întrebări și răspunsuri, iar seara se va încheia cu vizionarea unui film documentar despre trezirea spirituală (care nu există online). Celelalte detalii se găsesc pe pagina evenimentului AICI-link.
Vineri 5 octombrie va avea loc tot la IAȘI următoarea Seară de Inspirație și Povești. Te aștept cu drag și bucurie 💗.


Cărți ce ne pot încălzi inimile (transport gratuit la orice comandă oriunde în țară):
- cărțile lui Paul Ferrini - comandă online aici-link;
- "De ce oamenii buni fac lucruri rele" -Debbie Ford- comandă online aici-link;
- "Darul imperfecțiunii" -Brene Brown- comandă online aici-link;
- "Secretul umbrei" -Debbie Ford- comandă online aici-link ;
- "Efectul umbrei" - Debbie Ford, Deepak Chopra și Marianne Williamson - comandă online aici-link.
***
Dacă ești pentru prima dată aici, îți spun bine ai venit! Toate articolele și materialele pe care le vei găsi în acest spațiu virtual ne ajută să creștem și să devenim din ce în ce mai conștienți de posibilitățile noastre și de natura realității în care trăim. Poți căuta un subiect anume utilizând listele "Articole recomandate" și cea a cuvintelor cheie din coloana din dreapta. Abonează-te la newsletter și vei primi pe mail articole, recomandări de filme, dar și alte materiale care nu apar pe blog. Te mai aștept
cu drag 💗


vineri, 4 mai 2018

O singură soluție pentru toate formele de ură

"Fetița privea pe fereastra noii case în care se mutase cu familia. Vecina întindea rufele la soare. La un moment dat, copila îi spuse mamei: "Vecina noastră nu prea știe să spele rufele; uite ce murdare le întinde pe culme." Mama nu răspunse nimic. Peste două zile, fetița remarcă același lucru. Rufele vecinei erau la fel de murdare.

Spre sfârșitul săptămânii, copila observă o schimbare şi-i spuse mamei: "Se vede că vecina noastră a învățat să spele rufe. Hainele pe care le întinde acum la soare nu mai sunt așa murdare." Mama îi răspunse: "Astăzi, am venit mai devreme acasă, şi, cât erai încă la școală, am reușit să spăl geamul prin care o vezi pe vecina."

Se întâmplă fiecăruia să vadă de multe ori realitatea deformată. Cel mai adesea ea e deformată de bănuielile, suspiciunile și prejudecățile pe care le are. E nevoie ca din când în când să spălăm geamul, astfel încât să reducem la maxim cantitatea de suspiciune și prejudecăți care ne întunecă percepțiile, și, atunci, lumea va fi cu siguranță mai bună.

Povestea de mai sus am auzit-o azi dimineață la radio. Și mi-a plăcut atât de mult deoarece exprimă într-un mod atât de simplu motivele pentru care trăim într-o lume în care fiecare om judecă sau critică pe oricine deși cei mai mulți nu cunosc nimic sau cunosc mult prea puțin despre cei pe care-i pun la zid.

Experiențele pe care le-am trăit de-a lungul vieții mi-au demonstrat că toți oamenii au ceva în comun: se topesc atunci când întâlnesc pe cineva care NU-i judecă. Care-i acceptă NE-condiționat. Care-i lasă SĂ FIE așa cum sunt. Desigur, sunt mulți cei care, datorită experiențelor abuzive trăite, sunt suspicioși și nu se deschid cu una cu două.. Însă, pentru cei care au răbdare, muuultă răbdare, vor avea ocazia să-i vadă.. înflorind.

Sunt convinsă că Omul poate ajunge să renunțe la prejudecăți și presupuneri despre celorlalți lucrând cu sine însuși în mod susținut zi de zi. Sunt convinsă că poate chiar să-și vindece ura, invidia sau altele din aceeași gamă. Și, deoarece am întâlnit puține persoane care lucrează serios la asta, continui să fiu profund impresionată de fiecare dată când găsesc câte o poveste de viață a unui om care a reușit să-și schimbe percepția despre ceilalți și viața însăși. 

O astfel de poveste este cea a lui Christian Picciolini. El a reușit să se transforme radical și chiar a găsit o soluție surprinzătoare și contraintuitivă pentru toate formele de ură. Mi-am alocat timp să traduc această poveste tulburătoare și să o dau mai departe aici pentru porția imensă de înțelepciune și inspirație pe care o oferă. Sper să vă placă măcar la fel de mult cât mi-a plăcut și mie.. Vizionare plăcută :)


* Dacă vrei să faci schimbări în modul în care-i percepi pe ceilalți și să-ți armonizezi relațiile sau dacă treci printr-o experiență dificilă și ai nevoie de sprijin în găsirea unor noi perspective și clarificări - îți pot fi alături. Îmi poți scrie un mesaj pe adresa: adina.amironesei@yahoo.com și vom programa o ședință de consiliere. Despre mine găsești informații aici-link.

INVITAȚIE: Cursuri acreditate A.N.C. finalizate cu certificat (valabil în România și U.E.)
✅Dacă vrei să susții cursuri, prezentări, conferințe în mod profesionist sau dorești să-ți transmiți mesajul cu maxim impact, hai la cursul de Formator! Când: 6, 7, 8 mai. Detalii - AICI-LINK.
✅Dacă ești un fan al dezvoltării personale și vrei să-ți transformi pasiunea într-o carieră în domeniu, hai la cursul de Consilier pentru Dezvoltare Personală! Când: 13, 14, 15 mai. Detalii AICI-LINK.
Ambele se vor desfășura: online pe Zoom din confortul casei tale. La fiecare dintre ele primești un suport de curs consistent* și un pachet consistent de tehnici de lucru, exemple concrete, studii de caz utile, fișe de lucru/exerciții. Te aștept cu drag și bucurie 💗
***
Pentru că judecata celorlalți are o foarte clară legătură cu umbra noastră a fiecăruia, recomand în continuare articolele:
- Mituri despre umbra noastra de fiecare zi,
- Oglindă, oglinjoară, ce-a mai rămas de... integrat? și
- Iertarea - aspecte esențiale și o schimbare de perspectivă.
- De (re)văzut documentarul din "musai list" pe care-l puteți viziona aici-link. Și ceva special aici-link.

Cărți pe care le recomand cu căldură spre clarificarea aspectelor de mai sus:
- "De ce oamenii buni fac lucruri rele" - comandă online aici-link;
- "Umbra din noi" -Verena Kast- comandă online aici-link sau aici-link;
- "Partea întunecată a căutătorilor de lumină" - comandă online aici-link;
- "Secretul umbrei" - comandă online aici-link;
- "Iubirea înseamnă renunțarea la frică" -Gerald G. Jampolsky- comandă online aici-link.
- "Partea luminoasă a părții întunecate" -Todd Kashdan, Robert BiswaS-Diener- comandă online aici-link.
***
Dacă ești pentru prima dată în acest spațiu virtual, îți urez bun venit! Ideea centrală a acestei pagini este Dezvoltarea Personală Integrală și cum putem trăi o viață plină de împlinire și sens. Poți căuta un subiect care să-ți placă utilizând lista cuvintelor cheie din coloana din dreapta. Abonează-te la newsletter și vei primi pe mail articole, recomandări de filme, dar și alte materiale care nu apar pe blog. Te mai aștept,
cu drag 💗

vineri, 18 decembrie 2015

Intre iubirea de sine și egoism

"Încă din copilărie, foarte mulţi oameni au ajuns să creadă că sunt ființe nevrednice, păcătoase, ba chiar demne de dispreț. Lor li s-a spus din toate părțile că sunt pătaţi şi impuri, motiv pentru care nu merită să fie iubiți.

Oricare ar fi explicațiile culturale, religioase sau psihologice care stau la baza acestui mesaj, faptul că noi îl acceptăm derivă din tendința noastră de a căuta iubirea în exterior. Educația primită ne-a făcut să credem că noi suntem totuna cu egoul sau cu personalitatea noastră, care pur şi simplu nu este suficient de bună. Ni s-a spus deasemenea (parcă miliarde de oameni ne-au spus acest lucru de miliarde de ori) că dacă nu vom face ceea ce doresc ceilalți de la noi, nu merităm să fim iubiți… și nici nu vom fi.

Noi am fost îndoctrinați prin nenumărate metode să nu ne respectăm pe noi înșine şi să ne măsurăm propria valoare în funcție de capacitatea noastră de a obține aprobarea celor din jur. Dacă obținem această aprobare, ne simțim iubiți și demni de a fi iubiți. Dacă nu o obținem însă, ne simțim neiubiți și nedemni de a fi iubiți. Din păcate, nimeni nu poate obține aprobarea tuturor, simțindu-se astfel iubit pe întreaga durată a vieții sale. Aprobarea semenilor noștri este mult prea efemeră pentru a ne face să ne simțim în siguranță.

Căutarea iubirii din perspectiva egoului, adică în lumea exterioară, este un proiect sortit din start eșecului. Egoul nostru (care nu este totuna cu sinele nostru real) nu se poate simți niciodată suficient de iubit pentru a fi satisfăcut. Mai mult, nimeni nu poate controla într-un mod decisiv ceea ce se întâmplă în lumea exterioară. De aceea, căutarea iubirii în exterior nu poate avea vreodată succes." - fragment din "Răspunsul este simplu – Iubește-te pe tine însuți" - Sonia Choquette (link).
*
*    *
Foarte mulți oameni suferă la un moment dat pentru că nu sunt prețuiți de ceilalți la "adevărata valoare". De fapt am trecut cu toții măcar o dată prin faza asta 😄. Apoi, cumva, în viața fiecăruia apare conștientizarea faptului că felul în care ne văd ceilalți reflectă cu precizie felul în care ne privim noi pe noi înșine. Este momentul când învinovățirea celorlalți pentru diverse este înlocuită cu învinovățirea propriei persoane - de obicei nu doar pentru experiențele personale ci aproape pentru tot ce se întâmplă rău în lume 😁. Încetul cu încetul ne dăm seama că nici această atitudine nu e utilă deoarece ne consumă interior foarte mult și ne împiedică să ne exprimăm la adevăratul potențial. Pe "drum" devenim conștienți de necesitatea îmbunătățirii stimei de sine, de acceptarea de sine și, în final, de rolul și importanța iubirii de sine.

Mulți oameni confundă iubirea de sine cu egoismul. Asta deoarece între ele e o graniță foarte fină care nu e deloc simplu de detectat (de păstrat în mod conștient ce să mai zic 😁) Confuziile apar în principal din cauza credințelor de care vorbește Sonia Choquette în fragmentul de mai sus. De aceea am considerat necesar să vorbesc despre acest subiect într-o nouă ediție a emisiunii Cafeneaua Spirituală realizată de Constantin Luca (căruia îi mulțumesc pentru invitație). Chiar dacă în 20 de minute nu a fost timp decât pentru câteva aspecte, sper ca acestea să fie de folos.. Vizionare plăcută 


Articole conectate cu subiectul se găsesc aici-link, aici-link și aici-link. Documentare musai de (re)văzut sunt aici-link și aici-link. Două daruri speciale - aici-link și aici-link.
Cărțile pe care le recomand astăzi aduc zeci și zeci de argumente și clarificări privind iubirea de sine (transport gratuit pentru orice comandă oriunde în țară):
"Răspunsul este simplu – Iubește-te pe tine însuți" -Sonia Choquette- comandă online aici-link;
"Iubește-te pe tine însuți și vindecă-ți viața" -Louise L. Hay- comandă online aici-link;
"Poți să-ți vindeci viața" -Louise L. Hay- comandă online aici-link;
"Iubește-te pe tine însuți și lasă-i pe ceilalți să facă ce vrei tu" -L. Crane- comandă online aici-link;
"Adevărul suprem referitor la iubire și fericire" -Lester Levenson- comandă online aici-link;
"Cum să-ți îmblânzești rebelul interior" -Pauline Wallin- comandă online aici-link;
"Cum să te iubești pe tine pentru a te înțelege mai bine cu ceilalți" -C. Andre, F. Lelord- comandă online aici-link.


Dacă ești pentru prima dată aici, îți spun bine ai venit! Toate articolele și materialele pe care le vei găsi în acest spațiu virtual au darul de a ne ajuta să creștem și să restabilim armonia în viața cotidiană. Poți căuta un subiect anume utilizând listele "Articole recomandate" și cea a cuvintelor cheie din coloana din dreapta. Abonează-te la newsletter și vei primi pe mail articole, recomandări de filme, dar și alte materiale care nu apar pe blog. Te mai aștept
cu drag 💗


marți, 4 martie 2014

Despre identificare și apocalipsa personală

Suntem creatori în toate sensurile cuvântului. Și ne place să construim. Ne place să lăsăm ceva în urmă cât mai semnificativ cu putință. Se întâmplă uneori ca lucrurile pe care le construim să fie plăcute de ceilalți sau chiar să fie admirate. Se întâmplă să căpătăm din ce în ce mai multă încredere în noi și în ceea ce construim pe măsură ce numărul celor care admiră munca noastră crește.

Și pe măsură ce timpul trece se poate întâmpla ca aprecierile celorlalți să înceapă să ne placă. Este firesc. Cui nu-i place să fie apreciat? Și se întâmplă să ne placă atât de mult încât să depunem din ce în ce mai mult suflet, timp și energie pentru ca acel lucru pe care l-am construit să crească și să devină din ce în ce mai apreciat. Se poate întâmpla ca în acest scop să renunțăm la alte preocupări și să ne dedicăm total acelei activități de creație. Chiar se poate să se întâmple asta și este un lucru care într-un fel sau altul (nu doar în cazul creațiilor de lucruri ci și situații, relații, experiențe) s-a întâmplat fiecăruia dintre noi.

Dacă este vorba despre o pasiune care ne face să uităm de timp, de tot ce există în jur și chiar de noi înșine, atunci avem toate șansele să nici nu observăm când am ajuns să devenim creația noastră, adică să ne identificăm cu ceea ce am construit. Pentru că nu a mai rămas nici o parte din noi neimplicată în acest proces.

Dacă ar exista vreun lucru, vreo situație, vreo relație sau vreo experiență care să rămână exact așa cum am construit-o, dacă ar exista ceva în acest Univers care să rămână fix și neschimbat, atunci faptul că ne-am identificat cu acel lucru nu ne-ar aduce nici un neajuns, nici o suferință (link1+link2).

Însă cum totul este într-o continuă curgere, vine o vreme când castelele noastre de nisip se risipesc. Și-atunci este momentul când simți cum te risipești odată cu ceea ce ai construit. Este dureros și foarte tulburător. Parcă fiecare celulă și fiecare gram de viață din tine se risipește odată cu "lucrarea" ta. Am numit acest moment "apocalipsă personală". E ceva prin care toți trecem măcar o dată în viață, unii chiar de mai multe ori. Iar cine a trecut știe că nu am folosit cuvinte prea mari.


M-am întrebat de multe ori unde trebuie să punem frână pe tot parcursul de mai sus? Care este punctul în care să tragem linia între noi și creația noastră, nu pentru a ne delimita de ea ci pentru a nu cădea în capcana identificării totale cu aceasta. Pentru a nu uita cine suntem de fapt (link).

Răspunsul este scurt dar nu chiar simplu de pus în practică: conștiență (link1+link2). Să fim observatorii propriei ființe și ai procesului descris mai sus. Nu este doar o teorie, o spun știind că unii oameni s-au săturat de teorii. E adevărat, observarea în sine nu rezolvă lucrurile, dar (prin exercițiu) ne ajută să găsim cu precizie punctul în care suntem tentați să ne identificăm. Iar asta este foarte important pentru că în acel punct putem alege conștient direcția pe care dorim să o urmăm și mai ales să ne asumăm consecințele alegerii noastre. Conștiența este singura soluție sigură și definitivă, cel puțin eu așa o consider.

Există multă confuzie când vine vorba despre identificare și despre ego (care are o conexiune profundă cu acest proces). De aceea m-am gândit că este util să aduc în completare un material video din seria interviurilor lui Oprah Winfrey cu Eckhart Tolle – autor recunoscut pe plan mondial, ale cărui cărți au ajuns bestseller în foarte multe țări din lume. Prima parte a interviului - în care s-a discutat despre prezență și momentul acum - este postată AICI (link). Vizionare plăcută! (* îmi pare rău pentru reclame, aparțin site-ului ce găzduiește materialul video)


Cărțile lui Eckhart Tolle pot fi cumpărate online după cum urmează (transport gratuit oriunde în țară pentru orice comandă):
- "Puterea prezentului" - comandă online aici-link;
- "Puterea prezentului - ghid practic" - comandă online aici-link;
- "Liniștea vorbește" - comandă online aici-link;
- "Un Pământ nou" - comandă online aici-link.
Un webcast realizat de Oprah Winfrey împreună cu Eckhart Tolle - unde acesta răspunde nu doar întrebărilor lui Oprah ci și la ale celor aflați online prin intermediul programului Skype - găsiți aici (link).


Dacă ești pentru prima dată în acest spațiu virtual, îți urez bun venit! Este un blog ce oferă informații din sfera dezvoltării personale și alte materiale ce ne ajută să înțelegem mai bine natura umană și realitatea. Poți căuta un subiect care să-ți placă folosind lista cuvintelor cheie din coloana din dreapta. Abonează-te la newsletter și vei primi pe mail articole, recomandări de filme, dar și alte materiale care nu apar pe blog. Te mai aștept
cu drag 💗


duminică, 18 noiembrie 2012

Singurul obstacol dintre noi și Compasiune

            Multe dintre credințele și prejudecățile noastre ne opresc să ascultăm, să citim cu atenție dar mai ales să simțim anumite discursuri, mesaje sau texte. Uneori trecem chiar foarte greu peste apartenența celui ce transmite mesajul (la o religie sau alta), peste cât este de controversat sau nu, dacă este sau nu recunoscut ca și autoritate în domeniu și multe altele.

            Totuși, astfel de prejudecăți plus atenția superficial distribuită (aceasta fiind o caracteristică specifică tuturor în vremurile acestea) ne determină să pierdem multe dintre lucrurile minunate pe care oamenii din diverse culturi le transmit.

În acest context mă bucur că am găsit discursul lui Faisal Abdul Rauf, activist al cărui obiectiv declarat este de a îmbunătăți relațiile între lumea musulmană și cea vestică, autor al cărții „What's Right with Islam Is What's Right with America” și de asemenea imam într-o moschee din New York. Mă bucur deoarece sunt sigură că discursul său - ascultat și simțit cu inima - mângâie, vindecă, aduce pacea în sufletul tuturor și mai presus de acestea deschide drumul fiecăruia dintre noi spre locul ascuns din propriul suflet unde stă ascunsă Compasiunea.

Vizionare plăcută..


Dacă ai ajuns pentru prima dată în căsuța mea virtuală, îți spun bine ai venit! Articolele pe care le vei găsi aici cuprind informații utile pentru dezvoltarea noastră dar și recomandări de filme sau materiale video ce aduc bucurie pentru suflet. Poți căuta un subiect care îți place folosind listele "Articole recomandate", cuvintele cheie și căsuța "caută" din coloana din dreapta. Abonează-te la newsletter și vei primi pe mail articole, recomandări de filme, dar și alte materiale care nu apar pe blog. Te mai aștept
cu drag 💗*>:D< îmbrăţişare