"Fiecare pas spre tine însuți e un pas spre Univers și fiecare pas spre Univers e un pas spre tine însuți.
Dar armonia se naște când cunoașterea de sine și cunoașterea Universului merg mână în mână într-o simetrie perfectă."©

miercuri, 15 martie 2017

Cele 5 rânduri ale responsabilității

"Responsabilitatea schimbă totul. În momentul în care decidem că noi suntem persoanele capabile şi responsabile de schimbarea lucrurilor, totul se schimbă. (...) Căsnicia ta, cariera ta, viața ta, compania ta și lumea ta devin mai bune de fiecare dată când unul dintre noi decide pur și simplu să ia inițiativa și să facă ceea ce poate în sfera sa de influență.
Asta nu înseamnă că nu există momente în care viețile noastre, fericirea noastră și succesul nostru sunt influențate semnificativ de forțe exterioare. (...) Dar atunci când alegem să ne concentrăm asupra a ceea ce NOI putem face și asupra felului în care NOI putem acționa, devenim dintr-odată puternici. Pur și simplu, victimele nu creează schimbarea.

Cele cinci rânduri ale responsabilității

Una dintre cele mai simple și, totuși, cele mai profunde experiențe ale vieții mele mi s-a întâmplat într-un avion, în ianuarie 2002. Era o zi cu gheață și ninsoare în Cleveland şi am ajuns la timp pentru a fi ultimul care se urcă în avion înainte de a se închide ușa. Mi-am dat seama rapid că toți cei din jurul meu erau într-o dispoziție foarte proastă. Nici nu m-am așezat bine, că străina de lângă mine a spus: "Șeful meu este atât de idiot! Mă trimite pe mine până aici, în locul ăsta uitat de Dumnezeu. Clientul nu cumpără niciodată nimic şi niciodată nu va cumpăra ceva. Șeful meu este atât de idiot." Auzindu-i diatriba, omul de pe partea cealaltă a culoarului a intervenit cu propriul comentariu: "Nu doar că șeful dumitale este idiot, doamnă, dar cei care conduc această linie aeriană sunt și ei idioți. Nu avem spațiu pentru picioare, suntem în întârziere ca întotdeauna și priviți la gheața de pe aripile astea – probabil că o să murim din cauza asta."
După ce-am decolat, dispoziția a rămas aceeași și virusul negativ s-a răspândit. Curând, toţi cei din jurul meu se plângeau de lume, de companiile lor, de partenerii lor de viață și a devenit din ce în ce mai rău. Până și eu îmi făceam șeful idiot, iar eu lucrez pentru mine însumi! 
Era un adevărat festin al negativității și al gândirii de victimă. Ca toate festinurile cu mâncare de fast-food, totul avea gust bun în timp ce era înghițit, dar după aceea, toți ne-am simțit mai rău.

Cam la cinci rânduri în fața mea, lângă peretele etanș, stătea o mamă cu fiul ei de doi ani. În timpul primei jumătăți de oră a zborului, copilul tot încerca fără succes să-și ridice capul deasupra scaunului pentru a privi în spate. De câteva ori i-am văzut capul, altădată i-am văzut sprâncenele, dar abia după patruzeci de minute de zbor a reușit să-și ridice capul deasupra scaunului și și-a odihnit bărbia şi mâinile pe marginea acestuia. Semăna oarecum cu o veveriță.
Când a văzut toți pasagerii din spatele său, a zâmbit cu cel mai larg, cel mai natural zâmbet văzut vreodată. În câteva clipe, acel copil a transformat cele cinci rânduri din spatele său. Doamna cu șeful-meu-este-un-idiot a început să-mi vorbească despre copiii săi. Tipul cu compania-aeriană-este-condusă-de-idioți a încetat să se mai plângă și a început să se maimuțărească în încercarea de a convinge băiatul să zâmbească din nou. Cineva a spus: "Noi toți ar trebui să fim mai pozitivi, așa cum este copilul acela" și mi-a sugerat să merg să-l împrumut. Când m-am oferit să iau copilul din brațele mamei pentru câteva clipe, mama sa a acceptat bucuroasă pauza și vizita băiatului la rândul șase a schimbat atmosfera în câteva minute.

În timp ce eram la 9 000 de metri altitudine trăncănind deasupra Vestului mijlociu, am avut o epifanie pe care am ajuns să o numesc Principiul Celor Cinci Rânduri: cei mai mulți dintre noi au colosala putere de a influența cam cinci rânduri în jurul nostru, dar ne petrecem cea mai mare parte a timpului gândindu-ne la şi discutând despre ce ar trebui să facă altcineva, într-un alt avion sau pe un alt rând. Mai mult de atât, aproape orice problemă cu care ne confruntăm – de la încălzirea globală și terorism, până la moralul deplorabil dintr-o companie și comportamentele de intimidare din școli – este o problemă privitoare la cele cinci rânduri. Mai exact, problema este doar amalgamul format din ceea ce fiecare dintre noi face în cele cinci rânduri ale noastre. Să luăm ca exemplu o problemă aparent de nerezolvat.
De ce reprezintă încălzirea globală și un mediu care se deteriorează o problemă atât de supărătoare? Deoarece mediul, ca majoritatea problemelor, este o problemă privitoare la cele cinci rânduri. Ai putea spune că guvernul trebuie să ia inițiativa, însă problema este rezultatul compus din deciziile pe care fiecare dintre noi (și companiile noastre) le ia în cele cinci rânduri ale noastre – mașinile pe care le conducem, excursiile pe care le facem sau nu, mâncarea pe care o mâncăm, alegerile pe care le facem în privința a ceea ce cumpărăm, reutilizăm sau reciclăm și așa mai departe. Pe de o parte, cele cinci rânduri ale noastre nu contează cine știe ce, dar, pe de altă parte, problema va fi soluționată doar atunci când fiecare dintre noi va face ceea ce poate în cele cinci rânduri ale sale.

(...) Dacă începem toți cu cele cinci rânduri ale noastre, putem rezolva fiecare problemă cu care ne confruntăm. Fiecare provocare pe care o avem poate fi rezolvată. De fiecare dată când ești tentat să crezi că nu contează dacă intervii, amintește-ți de principiul celor cinci rânduri: dacă fiecare dintre noi începe de acolo de unde se află și face ceea ce poate, orice este posibil. Este ușor să arăți cu degetul spre altcineva, dar, în cele din urmă, nimeni nu face nimic." - fragment din cartea "Ia inițiativa!" scrisă de John Izzo
***
Fie că acționăm conștient, fie că re-acționăm (inconștient), suntem fiecare responsabili pentru acțiunile noastre. Și nu doar pentru ceea ce facem, ci și pentru ceea ce gândim și emitem energetic. Deoarece, așa cum știm, chiar dacă nu avem un simț bine definit pentru energie, respingem instinctiv oamenii pe care-i simțim agresivi.
A fi conștienți de responsabilitățile noastre înseamnă, printre altele, să respectăm promisiunile pe care le facem, să fim atenți la modul în care interacționăm cu ceilalți măcar la nivelul "ce ție nu-ți place altuia nu face". Cred că acesta este nivelul minim de la care putem avea pretenția unei relaționări conștiente. Dar acesta este un subiect mult prea important, așa că o să-l las  pentru altădată.. 😁
Acum, iată câteva argumente științifice care pun în evidență modul în care influențăm oamenii și mediul din jurul nostru prin starea pe care o avem în fiecare clipă. Vizionare plăcută și.. cu folos 💗


Articole conectate: Coerența globală, Transa urbană și compasiunea și Cum ne facem rău unii altora  Despre victimizare și consecințele ei asupra sănătății noastre am vorbit aici-link.
Recomand cu drag:
- "Ia inițiativa!" -John Izzo- comandă online aici-link;
- "Cele cinci secrete pe care trebuie să le descoperi înainte de a muri" (CD) -John Izzo- comandă online aici-link.
***
În cazul în care este prima dată când ai ajuns pe această pagină, îți spun bine ai venit! Sper ca ceea ce vei găsi să răspundă întrebărilor și căutărilor tale, astfel încât să-ți placă să te întorci din când în când. Sunt 580 de articole care te așteaptă, așa că ai de unde alege 😁 Pentru a căuta mai ușor un subiect poți folosi listele "Articole recomandate", cuvintele cheie sau căsuța "caută" din coloana din dreapta. Abonează-te la newsletter și vei primi pe mail articole, recomandări de filme, dar și alte materiale care nu apar pe blog. Te mai aștept
cu drag  💗*>:D< îmbrăţişare



Niciun comentariu:

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...